Conjugation of învăța
ɨn.vəˈt͡sasynonym of se învăța minte (“to learn one’s lesson”) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | învăț |
| tu | înveți |
| el / ea | învață |
| noi | învățăm |
| voi | învățați |
| ei / ele | învață |
Imperfect
| eu | învățam |
| tu | învățai |
| el / ea | învăța |
| noi | învățam |
| voi | învățați |
| ei / ele | învățau |
Perfectul simplu
| eu | învățai |
| tu | învățași |
| el / ea | învăță |
| noi | învățarăm |
| voi | învățarăți |
| ei / ele | învățară |
Mai mult ca perfectul
| eu | învățasem |
| tu | învățaseși |
| el / ea | învățase |
| noi | învățaserăm |
| voi | învățaserăți |
| ei / ele | învățaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să învăț |
| tu | să înveți |
| el / ea | să învețe |
| noi | să învățăm |
| voi | să învățați |
| ei / ele | să învețe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | învață |
| voi | învățați |
Negativ
| tu | nu nu învăța |
| voi | nu nu învățați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învăța |
Gerunziu
| — | învățând |
Participiu
| — | învățat |