Conjugation of învenina
to embitter Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înveninez |
| tu | înveninezi |
| el / ea | înveninează |
| noi | înveninăm |
| voi | înveninați |
| ei / ele | înveninează |
Imperfect
| eu | înveninam |
| tu | înveninai |
| el / ea | învenina |
| noi | înveninam |
| voi | înveninați |
| ei / ele | înveninau |
Perfectul simplu
| eu | înveninai |
| tu | înveninași |
| el / ea | învenină |
| noi | înveninarăm |
| voi | înveninarăți |
| ei / ele | înveninară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înveninasem |
| tu | înveninaseși |
| el / ea | înveninase |
| noi | înveninaserăm |
| voi | înveninaserăți |
| ei / ele | înveninaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înveninez |
| tu | să înveninezi |
| el / ea | să învenineze |
| noi | să înveninăm |
| voi | să înveninați |
| ei / ele | să învenineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înveninează |
| voi | înveninați |
Negativ
| tu | nu nu învenina |
| voi | nu nu înveninați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învenina |
Gerunziu
| — | înveninând |
Participiu
| — | înveninat |