Conjugation of învecina
to be near, border upon, be adjacent to, abut Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | învecinez |
| tu | învecinezi |
| el / ea | învecinează |
| noi | învecinăm |
| voi | învecinați |
| ei / ele | învecinează |
Imperfect
| eu | învecinam |
| tu | învecinai |
| el / ea | învecina |
| noi | învecinam |
| voi | învecinați |
| ei / ele | învecinau |
Perfectul simplu
| eu | învecinai |
| tu | învecinași |
| el / ea | învecină |
| noi | învecinarăm |
| voi | învecinarăți |
| ei / ele | învecinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | învecinasem |
| tu | învecinaseși |
| el / ea | învecinase |
| noi | învecinaserăm |
| voi | învecinaserăți |
| ei / ele | învecinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să învecinez |
| tu | să învecinezi |
| el / ea | să învecineze |
| noi | să învecinăm |
| voi | să învecinați |
| ei / ele | să învecineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | învecinează |
| voi | învecinați |
Negativ
| tu | nu nu învecina |
| voi | nu nu învecinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învecina |
Gerunziu
| — | învecinând |
Participiu
| — | învecinat |