Conjugation of înfrica
to scare, to make fearful Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfric |
| tu | înfrici |
| el / ea | înfrică |
| noi | înfricăm |
| voi | înfricați |
| ei / ele | înfrică |
Imperfect
| eu | înfricam |
| tu | înfricai |
| el / ea | înfrica |
| noi | înfricam |
| voi | înfricați |
| ei / ele | înfricau |
Perfectul simplu
| eu | înfricai |
| tu | înfricași |
| el / ea | înfrică |
| noi | înfricarăm |
| voi | înfricarăți |
| ei / ele | înfricară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfricasem |
| tu | înfricaseși |
| el / ea | înfricase |
| noi | înfricaserăm |
| voi | înfricaserăți |
| ei / ele | înfricaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfric |
| tu | să înfrici |
| el / ea | să înfrice |
| noi | să înfricăm |
| voi | să înfricați |
| ei / ele | să înfrice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfrică |
| voi | înfricați |
Negativ
| tu | nu nu înfrica |
| voi | nu nu înfricați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfrica |
Gerunziu
| — | înfricând |
Participiu
| — | înfricat |