Conjugation of înfrunta
to confront Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfrunt |
| tu | înfrunți |
| el / ea | înfruntă |
| noi | înfruntăm |
| voi | înfruntați |
| ei / ele | înfruntă |
Imperfect
| eu | înfruntam |
| tu | înfruntai |
| el / ea | înfrunta |
| noi | înfruntam |
| voi | înfruntați |
| ei / ele | înfruntau |
Perfectul simplu
| eu | înfruntai |
| tu | înfruntași |
| el / ea | înfruntă |
| noi | înfruntarăm |
| voi | înfruntarăți |
| ei / ele | înfruntară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfruntasem |
| tu | înfruntaseși |
| el / ea | înfruntase |
| noi | înfruntaserăm |
| voi | înfruntaserăți |
| ei / ele | înfruntaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfrunt |
| tu | să înfrunți |
| el / ea | să înfrunte |
| noi | să înfruntăm |
| voi | să înfruntați |
| ei / ele | să înfrunte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfruntă |
| voi | înfruntați |
Negativ
| tu | nu nu înfrunta |
| voi | nu nu înfruntați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfrunta |
Gerunziu
| — | înfruntând |
Participiu
| — | înfruntat |