Conjugation of înfurci
to bifurcate, fork, branch, split Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfurcesc |
| tu | înfurcești |
| el / ea | înfurcește |
| noi | înfurcim |
| voi | înfurciți |
| ei / ele | înfurcesc |
Imperfect
| eu | înfurceam |
| tu | înfurceai |
| el / ea | înfurcea |
| noi | înfurceam |
| voi | înfurceați |
| ei / ele | înfurceau |
Perfectul simplu
| eu | înfurcii |
| tu | înfurciși |
| el / ea | înfurci |
| noi | înfurcirăm |
| voi | înfurcirăți |
| ei / ele | înfurciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfurcisem |
| tu | înfurciseși |
| el / ea | înfurcise |
| noi | înfurciserăm |
| voi | înfurciserăți |
| ei / ele | înfurciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfurcesc |
| tu | să înfurcești |
| el / ea | să înfurcească |
| noi | să înfurcim |
| voi | să înfurciți |
| ei / ele | să înfurcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfurcește |
| voi | înfurciți |
Negativ
| tu | nu nu înfurci |
| voi | nu nu înfurciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfurci |
Gerunziu
| — | înfurcind |
Participiu
| — | înfurcit |