Conjugation of îngădui
to allow Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îngădui |
| tu | îngădui |
| el / ea | îngăduie |
| noi | îngăduim |
| voi | îngăduiți |
| ei / ele | îngăduie |
Imperfect
| eu | îngăduiam |
| tu | îngăduiai |
| el / ea | îngăduia |
| noi | îngăduiam |
| voi | îngăduiați |
| ei / ele | îngăduiau |
Perfectul simplu
| eu | îngăduii |
| tu | îngăduiși |
| el / ea | îngădui |
| noi | îngăduirăm |
| voi | îngăduirăți |
| ei / ele | îngăduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îngăduisem |
| tu | îngăduiseși |
| el / ea | îngăduise |
| noi | îngăduiserăm |
| voi | îngăduiserăți |
| ei / ele | îngăduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îngădui |
| tu | să îngădui |
| el / ea | să îngăduie |
| noi | să îngăduim |
| voi | să îngăduiți |
| ei / ele | să îngăduie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îngăduie |
| voi | îngăduiți |
Negativ
| tu | nu nu îngădui |
| voi | nu nu îngăduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îngădui |
Gerunziu
| — | îngăduind |
Participiu
| — | îngăduit |