Conjugation of îngâmfa
to inflate oneself, put on airs Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îngâmf |
| tu | îngâmfi |
| el / ea | îngâmfă |
| noi | îngâmfăm |
| voi | îngâmfați |
| ei / ele | îngâmfă |
Imperfect
| eu | îngâmfam |
| tu | îngâmfai |
| el / ea | îngâmfa |
| noi | îngâmfam |
| voi | îngâmfați |
| ei / ele | îngâmfau |
Perfectul simplu
| eu | îngâmfai |
| tu | îngâmfași |
| el / ea | îngâmfă |
| noi | îngâmfarăm |
| voi | îngâmfarăți |
| ei / ele | îngâmfară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îngâmfasem |
| tu | îngâmfaseși |
| el / ea | îngâmfase |
| noi | îngâmfaserăm |
| voi | îngâmfaserăți |
| ei / ele | îngâmfaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îngâmf |
| tu | să îngâmfi |
| el / ea | să îngâmfe |
| noi | să îngâmfăm |
| voi | să îngâmfați |
| ei / ele | să îngâmfe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îngâmfă |
| voi | îngâmfați |
Negativ
| tu | nu nu îngâmfa |
| voi | nu nu îngâmfați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îngâmfa |
Gerunziu
| — | îngâmfând |
Participiu
| — | îngâmfat |