Conjugation of înfuria
to become angry, infuriated, fly into a rage Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfurii |
| tu | înfurii |
| el / ea | înfurie |
| noi | înfuriem |
| voi | înfuriați |
| ei / ele | înfurie |
Imperfect
| eu | înfuriam |
| tu | înfuriai |
| el / ea | înfuria |
| noi | înfuriam |
| voi | înfuriați |
| ei / ele | înfuriau |
Perfectul simplu
| eu | înfuriai |
| tu | înfuriași |
| el / ea | înfurie |
| noi | înfuriarăm |
| voi | înfuriarăți |
| ei / ele | înfuriară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfuriasem |
| tu | înfuriaseși |
| el / ea | înfuriase |
| noi | înfuriaserăm |
| voi | înfuriaserăți |
| ei / ele | înfuriaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfurii |
| tu | să înfurii |
| el / ea | să înfurie |
| noi | să înfuriem |
| voi | să înfuriați |
| ei / ele | să înfurie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfurie |
| voi | înfuriați |
Negativ
| tu | nu nu înfuria |
| voi | nu nu înfuriați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfuria |
Gerunziu
| — | înfuriind |
Participiu
| — | înfuriat |