Conjugation of înfumura
to inflate oneself, put on airs, be conceited Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfumurez |
| tu | înfumurezi |
| el / ea | înfumurează |
| noi | înfumurăm |
| voi | înfumurați |
| ei / ele | înfumurează |
Imperfect
| eu | înfumuram |
| tu | înfumurai |
| el / ea | înfumura |
| noi | înfumuram |
| voi | înfumurați |
| ei / ele | înfumurau |
Perfectul simplu
| eu | înfumurai |
| tu | înfumurași |
| el / ea | înfumură |
| noi | înfumurarăm |
| voi | înfumurarăți |
| ei / ele | înfumurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfumurasem |
| tu | înfumuraseși |
| el / ea | înfumurase |
| noi | înfumuraserăm |
| voi | înfumuraserăți |
| ei / ele | înfumuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfumurez |
| tu | să înfumurezi |
| el / ea | să înfumureze |
| noi | să înfumurăm |
| voi | să înfumurați |
| ei / ele | să înfumureze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfumurează |
| voi | înfumurați |
Negativ
| tu | nu nu înfumura |
| voi | nu nu înfumurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfumura |
Gerunziu
| — | înfumurând |
Participiu
| — | înfumurat |