Conjugation of încurca
ɨn.kurˈkato get mixed up (involve oneself in a negative way, romantically or otherwise) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | încurc |
| tu | încurci |
| el / ea | încurcă |
| noi | încurcăm |
| voi | încurcați |
| ei / ele | încurcă |
Imperfect
| eu | încurcam |
| tu | încurcai |
| el / ea | încurca |
| noi | încurcam |
| voi | încurcați |
| ei / ele | încurcau |
Perfectul simplu
| eu | încurcai |
| tu | încurcași |
| el / ea | încurcă |
| noi | încurcarăm |
| voi | încurcarăți |
| ei / ele | încurcară |
Mai mult ca perfectul
| eu | încurcasem |
| tu | încurcaseși |
| el / ea | încurcase |
| noi | încurcaserăm |
| voi | încurcaserăți |
| ei / ele | încurcaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să încurc |
| tu | să încurci |
| el / ea | să încurce |
| noi | să încurcăm |
| voi | să încurcați |
| ei / ele | să încurce |
Imperativ
Afirmativ
| tu | încurcă |
| voi | încurcați |
Negativ
| tu | nu nu încurca |
| voi | nu nu încurcați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a încurca |
Gerunziu
| — | încurcând |
Participiu
| — | încurcat |