Conjugation of îndemâna
to facilitate, to make easier Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndemânez |
| tu | îndemânezi |
| el / ea | îndemânează |
| noi | îndemânăm |
| voi | îndemânați |
| ei / ele | îndemânează |
Imperfect
| eu | îndemânam |
| tu | îndemânai |
| el / ea | îndemâna |
| noi | îndemânam |
| voi | îndemânați |
| ei / ele | îndemânau |
Perfectul simplu
| eu | îndemânai |
| tu | îndemânași |
| el / ea | îndemână |
| noi | îndemânarăm |
| voi | îndemânarăți |
| ei / ele | îndemânară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndemânasem |
| tu | îndemânaseși |
| el / ea | îndemânase |
| noi | îndemânaserăm |
| voi | îndemânaserăți |
| ei / ele | îndemânaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndemânez |
| tu | să îndemânezi |
| el / ea | să îndemâneze |
| noi | să îndemânăm |
| voi | să îndemânați |
| ei / ele | să îndemâneze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndemânează |
| voi | îndemânați |
Negativ
| tu | nu nu îndemâna |
| voi | nu nu îndemânați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndemâna |
Gerunziu
| — | îndemânând |
Participiu
| — | îndemânat |