Conjugation of încura
to drive, goad (a horse); to chase away Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | încur |
| tu | încuri |
| el / ea | încură |
| noi | încurăm |
| voi | încurați |
| ei / ele | încură |
Imperfect
| eu | încuram |
| tu | încurai |
| el / ea | încura |
| noi | încuram |
| voi | încurați |
| ei / ele | încurau |
Perfectul simplu
| eu | încurai |
| tu | încurași |
| el / ea | încură |
| noi | încurarăm |
| voi | încurarăți |
| ei / ele | încurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | încurasem |
| tu | încuraseși |
| el / ea | încurase |
| noi | încuraserăm |
| voi | încuraserăți |
| ei / ele | încuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să încur |
| tu | să încuri |
| el / ea | să încure |
| noi | să încurăm |
| voi | să încurați |
| ei / ele | să încure |
Imperativ
Afirmativ
| tu | încură |
| voi | încurați |
Negativ
| tu | nu nu încura |
| voi | nu nu încurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a încura |
Gerunziu
| — | încurând |
Participiu
| — | încurat |