Conjugation of stăreți
to rule a monastery Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | stărețesc |
| tu | stărețești |
| el / ea | stărețește |
| noi | stărețim |
| voi | stărețiți |
| ei / ele | stărețesc |
Imperfect
| eu | stărețeam |
| tu | stărețeai |
| el / ea | stărețea |
| noi | stărețeam |
| voi | stărețeați |
| ei / ele | stărețeau |
Perfectul simplu
| eu | stăreții |
| tu | stărețiși |
| el / ea | stăreți |
| noi | stărețirăm |
| voi | stărețirăți |
| ei / ele | stărețiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | stărețisem |
| tu | stărețiseși |
| el / ea | stărețise |
| noi | stărețiserăm |
| voi | stărețiserăți |
| ei / ele | stărețiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să stărețesc |
| tu | să stărețești |
| el / ea | să stărețească |
| noi | să stărețim |
| voi | să stărețiți |
| ei / ele | să stărețească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | stărețește |
| voi | stărețiți |
Negativ
| tu | nu nu stăreți |
| voi | nu nu stărețiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a stăreți |
Gerunziu
| — | stărețind |
Participiu
| — | stărețit |