Conjugation of stărui
stə.ruˈito persevere, persist, continue, endure, last Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | stăruiesc |
| tu | stăruiești |
| el / ea | stăruiește |
| noi | stăruim |
| voi | stăruiți |
| ei / ele | stăruiesc |
Imperfect
| eu | stăruiam |
| tu | stăruiai |
| el / ea | stăruia |
| noi | stăruiam |
| voi | stăruiați |
| ei / ele | stăruiau |
Perfectul simplu
| eu | stăruii |
| tu | stăruiși |
| el / ea | stărui |
| noi | stăruirăm |
| voi | stăruirăți |
| ei / ele | stăruiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | stăruisem |
| tu | stăruiseși |
| el / ea | stăruise |
| noi | stăruiserăm |
| voi | stăruiserăți |
| ei / ele | stăruiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să stăruiesc |
| tu | să stăruiești |
| el / ea | să stăruiască |
| noi | să stăruim |
| voi | să stăruiți |
| ei / ele | să stăruiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | stăruiește |
| voi | stăruiți |
Negativ
| tu | nu nu stărui |
| voi | nu nu stăruiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a stărui |
Gerunziu
| — | stăruind |
Participiu
| — | stăruit |