Conjugation of stăvili
to hold up, to stop, to impede Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | stăvilesc |
| tu | stăvilești |
| el / ea | stăvilește |
| noi | stăvilim |
| voi | stăviliți |
| ei / ele | stăvilesc |
Imperfect
| eu | stăvileam |
| tu | stăvileai |
| el / ea | stăvilea |
| noi | stăvileam |
| voi | stăvileați |
| ei / ele | stăvileau |
Perfectul simplu
| eu | stăvilii |
| tu | stăviliși |
| el / ea | stăvili |
| noi | stăvilirăm |
| voi | stăvilirăți |
| ei / ele | stăviliră |
Mai mult ca perfectul
| eu | stăvilisem |
| tu | stăviliseși |
| el / ea | stăvilise |
| noi | stăviliserăm |
| voi | stăviliserăți |
| ei / ele | stăviliseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să stăvilesc |
| tu | să stăvilești |
| el / ea | să stăvilească |
| noi | să stăvilim |
| voi | să stăviliți |
| ei / ele | să stăvilească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | stăvilește |
| voi | stăviliți |
Negativ
| tu | nu nu stăvili |
| voi | nu nu stăviliți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a stăvili |
Gerunziu
| — | stăvilind |
Participiu
| — | stăvilit |