Conjugation of orăcăi
to croak Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | orăcăi |
| tu | orăcăi |
| el / ea | orăcăie |
| noi | orăcăim |
| voi | orăcăiți |
| ei / ele | orăcăie |
Imperfect
| eu | orăcăiam |
| tu | orăcăiai |
| el / ea | orăcăia |
| noi | orăcăiam |
| voi | orăcăiați |
| ei / ele | orăcăiau |
Perfectul simplu
| eu | orăcăii |
| tu | orăcăiși |
| el / ea | orăcăi |
| noi | orăcăirăm |
| voi | orăcăirăți |
| ei / ele | orăcăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | orăcăisem |
| tu | orăcăiseși |
| el / ea | orăcăise |
| noi | orăcăiserăm |
| voi | orăcăiserăți |
| ei / ele | orăcăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să orăcăi |
| tu | să orăcăi |
| el / ea | să orăcăie |
| noi | să orăcăim |
| voi | să orăcăiți |
| ei / ele | să orăcăie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | orăcăie |
| voi | orăcăiți |
Negativ
| tu | nu nu orăcăi |
| voi | nu nu orăcăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a orăcăi |
Gerunziu
| — | orăcăind |
Participiu
| — | orăcăit |