Conjugation of orbi
to dazzle, bewilder; to deceive, delude Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | orbesc |
| tu | orbești |
| el / ea | orbește |
| noi | orbim |
| voi | orbiți |
| ei / ele | orbesc |
Imperfect
| eu | orbeam |
| tu | orbeai |
| el / ea | orbea |
| noi | orbeam |
| voi | orbeați |
| ei / ele | orbeau |
Perfectul simplu
| eu | orbii |
| tu | orbiși |
| el / ea | orbi |
| noi | orbirăm |
| voi | orbirăți |
| ei / ele | orbiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | orbisem |
| tu | orbiseși |
| el / ea | orbise |
| noi | orbiserăm |
| voi | orbiserăți |
| ei / ele | orbiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să orbesc |
| tu | să orbești |
| el / ea | să orbească |
| noi | să orbim |
| voi | să orbiți |
| ei / ele | să orbească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | orbește |
| voi | orbiți |
Negativ
| tu | nu nu orbi |
| voi | nu nu orbiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a orbi |
Gerunziu
| — | orbind |
Participiu
| — | orbit |