Conjugation of orândui
to establish Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | orânduiesc |
| tu | orânduiești |
| el / ea | orânduiește |
| noi | orânduim |
| voi | orânduiți |
| ei / ele | orânduiesc |
Imperfect
| eu | orânduiam |
| tu | orânduiai |
| el / ea | orânduia |
| noi | orânduiam |
| voi | orânduiați |
| ei / ele | orânduiau |
Perfectul simplu
| eu | orânduii |
| tu | orânduiși |
| el / ea | orândui |
| noi | orânduirăm |
| voi | orânduirăți |
| ei / ele | orânduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | orânduisem |
| tu | orânduiseși |
| el / ea | orânduise |
| noi | orânduiserăm |
| voi | orânduiserăți |
| ei / ele | orânduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să orânduiesc |
| tu | să orânduiești |
| el / ea | să orânduiască |
| noi | să orânduim |
| voi | să orânduiți |
| ei / ele | să orânduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | orânduiește |
| voi | orânduiți |
Negativ
| tu | nu nu orândui |
| voi | nu nu orânduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a orândui |
Gerunziu
| — | orânduind |
Participiu
| — | orânduit |