Conjugation of orbecăi
to grope/poke/fumble about, feel one's way about Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | orbecăiesc |
| tu | orbecăiești |
| el / ea | orbecăiește |
| noi | orbecăim |
| voi | orbecăiți |
| ei / ele | orbecăiesc |
Imperfect
| eu | orbecăiam |
| tu | orbecăiai |
| el / ea | orbecăia |
| noi | orbecăiam |
| voi | orbecăiați |
| ei / ele | orbecăiau |
Perfectul simplu
| eu | orbecăii |
| tu | orbecăiși |
| el / ea | orbecăi |
| noi | orbecăirăm |
| voi | orbecăirăți |
| ei / ele | orbecăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | orbecăisem |
| tu | orbecăiseși |
| el / ea | orbecăise |
| noi | orbecăiserăm |
| voi | orbecăiserăți |
| ei / ele | orbecăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să orbecăiesc |
| tu | să orbecăiești |
| el / ea | să orbecăiască |
| noi | să orbecăim |
| voi | să orbecăiți |
| ei / ele | să orbecăiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | orbecăiește |
| voi | orbecăiți |
Negativ
| tu | nu nu orbecăi |
| voi | nu nu orbecăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a orbecăi |
Gerunziu
| — | orbecăind |
Participiu
| — | orbecăit |