Conjugation of obrăzui
to draw, to make an image of someone Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | obrăzuiesc |
| tu | obrăzuiești |
| el / ea | obrăzuiește |
| noi | obrăzuim |
| voi | obrăzuiți |
| ei / ele | obrăzuiesc |
Imperfect
| eu | obrăzuiam |
| tu | obrăzuiai |
| el / ea | obrăzuia |
| noi | obrăzuiam |
| voi | obrăzuiați |
| ei / ele | obrăzuiau |
Perfectul simplu
| eu | obrăzuii |
| tu | obrăzuiși |
| el / ea | obrăzui |
| noi | obrăzuirăm |
| voi | obrăzuirăți |
| ei / ele | obrăzuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | obrăzuisem |
| tu | obrăzuiseși |
| el / ea | obrăzuise |
| noi | obrăzuiserăm |
| voi | obrăzuiserăți |
| ei / ele | obrăzuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să obrăzuiesc |
| tu | să obrăzuiești |
| el / ea | să obrăzuiască |
| noi | să obrăzuim |
| voi | să obrăzuiți |
| ei / ele | să obrăzuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | obrăzuiește |
| voi | obrăzuiți |
Negativ
| tu | nu nu obrăzui |
| voi | nu nu obrăzuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a obrăzui |
Gerunziu
| — | obrăzuind |
Participiu
| — | obrăzuit |