Conjugation of obrinti
to swell, to inflame Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | obrintesc |
| tu | obrintești |
| el / ea | obrintește |
| noi | obrintim |
| voi | obrintiți |
| ei / ele | obrintesc |
Imperfect
| eu | obrinteam |
| tu | obrinteai |
| el / ea | obrintea |
| noi | obrinteam |
| voi | obrinteați |
| ei / ele | obrinteau |
Perfectul simplu
| eu | obrintii |
| tu | obrintiși |
| el / ea | obrinti |
| noi | obrintirăm |
| voi | obrintirăți |
| ei / ele | obrintiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | obrintisem |
| tu | obrintiseși |
| el / ea | obrintise |
| noi | obrintiserăm |
| voi | obrintiserăți |
| ei / ele | obrintiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să obrintesc |
| tu | să obrintești |
| el / ea | să obrintească |
| noi | să obrintim |
| voi | să obrintiți |
| ei / ele | să obrintească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | obrintește |
| voi | obrintiți |
Negativ
| tu | nu nu obrinti |
| voi | nu nu obrintiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a obrinti |
Gerunziu
| — | obrintind |
Participiu
| — | obrintit |