Conjugation of obrezui
to circumcise Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | obrezuiesc |
| tu | obrezuiești |
| el / ea | obrezuiește |
| noi | obrezuim |
| voi | obrezuiți |
| ei / ele | obrezuiesc |
Imperfect
| eu | obrezuiam |
| tu | obrezuiai |
| el / ea | obrezuia |
| noi | obrezuiam |
| voi | obrezuiați |
| ei / ele | obrezuiau |
Perfectul simplu
| eu | obrezuii |
| tu | obrezuiși |
| el / ea | obrezui |
| noi | obrezuirăm |
| voi | obrezuirăți |
| ei / ele | obrezuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | obrezuisem |
| tu | obrezuiseși |
| el / ea | obrezuise |
| noi | obrezuiserăm |
| voi | obrezuiserăți |
| ei / ele | obrezuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să obrezuiesc |
| tu | să obrezuiești |
| el / ea | să obrezuiască |
| noi | să obrezuim |
| voi | să obrezuiți |
| ei / ele | să obrezuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | obrezuiește |
| voi | obrezuiți |
Negativ
| tu | nu nu obrezui |
| voi | nu nu obrezuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a obrezui |
Gerunziu
| — | obrezuind |
Participiu
| — | obrezuit |