Conjugation of muzgăti
to move, to budge Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | muzgăt |
| tu | muzgăți |
| el / ea | muzgăte |
| noi | muzgătim |
| voi | muzgătiți |
| ei / ele | muzgăt |
Imperfect
| eu | muzgăteam |
| tu | muzgăteai |
| el / ea | muzgătea |
| noi | muzgăteam |
| voi | muzgăteați |
| ei / ele | muzgăteau |
Perfectul simplu
| eu | muzgătii |
| tu | muzgătiși |
| el / ea | muzgăti |
| noi | muzgătirăm |
| voi | muzgătirăți |
| ei / ele | muzgătiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | muzgătisem |
| tu | muzgătiseși |
| el / ea | muzgătise |
| noi | muzgătiserăm |
| voi | muzgătiserăți |
| ei / ele | muzgătiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să muzgăt |
| tu | să muzgăți |
| el / ea | să muzgătă |
| noi | să muzgătim |
| voi | să muzgătiți |
| ei / ele | să muzgătă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | muzgăte |
| voi | muzgătiți |
Negativ
| tu | nu nu muzgăti |
| voi | nu nu muzgătiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a muzgăti |
Gerunziu
| — | muzgătind |
Participiu
| — | muzgătit |