Conjugation of năbuși
to suffocate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | năbușesc |
| tu | năbușești |
| el / ea | năbușește |
| noi | năbușim |
| voi | năbușiți |
| ei / ele | năbușesc |
Imperfect
| eu | năbușeam |
| tu | năbușeai |
| el / ea | năbușea |
| noi | năbușeam |
| voi | năbușeați |
| ei / ele | năbușeau |
Perfectul simplu
| eu | năbușii |
| tu | năbușiși |
| el / ea | năbuși |
| noi | năbușirăm |
| voi | năbușirăți |
| ei / ele | năbușiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | năbușisem |
| tu | năbușiseși |
| el / ea | năbușise |
| noi | năbușiserăm |
| voi | năbușiserăți |
| ei / ele | năbușiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să năbușesc |
| tu | să năbușești |
| el / ea | să năbușească |
| noi | să năbușim |
| voi | să năbușiți |
| ei / ele | să năbușească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | năbușește |
| voi | năbușiți |
Negativ
| tu | nu nu năbuși |
| voi | nu nu năbușiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a năbuși |
Gerunziu
| — | năbușind |
Participiu
| — | năbușit |