Conjugation of muți
to become mute Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | muțesc |
| tu | muțești |
| el / ea | muțește |
| noi | muțim |
| voi | muțiți |
| ei / ele | muțesc |
Imperfect
| eu | muțeam |
| tu | muțeai |
| el / ea | muțea |
| noi | muțeam |
| voi | muțeați |
| ei / ele | muțeau |
Perfectul simplu
| eu | muții |
| tu | muțiși |
| el / ea | muți |
| noi | muțirăm |
| voi | muțirăți |
| ei / ele | muțiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | muțisem |
| tu | muțiseși |
| el / ea | muțise |
| noi | muțiserăm |
| voi | muțiserăți |
| ei / ele | muțiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să muțesc |
| tu | să muțești |
| el / ea | să muțească |
| noi | să muțim |
| voi | să muțiți |
| ei / ele | să muțească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | muțește |
| voi | muțiți |
Negativ
| tu | nu nu muți |
| voi | nu nu muțiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a muți |
Gerunziu
| — | muțind |
Participiu
| — | muțit |