Conjugation of incuba
to incubate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | incubez |
| tu | incubezi |
| el / ea | incubează |
| noi | incubăm |
| voi | incubați |
| ei / ele | incubează |
Imperfect
| eu | incubam |
| tu | incubai |
| el / ea | incuba |
| noi | incubam |
| voi | incubați |
| ei / ele | incubau |
Perfectul simplu
| eu | incubai |
| tu | incubași |
| el / ea | incubă |
| noi | incubarăm |
| voi | incubarăți |
| ei / ele | incubară |
Mai mult ca perfectul
| eu | incubasem |
| tu | incubaseși |
| el / ea | incubase |
| noi | incubaserăm |
| voi | incubaserăți |
| ei / ele | incubaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să incubez |
| tu | să incubezi |
| el / ea | să incubeze |
| noi | să incubăm |
| voi | să incubați |
| ei / ele | să incubeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | incubează |
| voi | incubați |
Negativ
| tu | nu nu incuba |
| voi | nu nu incubați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a incuba |
Gerunziu
| — | incubând |
Participiu
| — | incubat |