Conjugation of hăcui
to hack, to chop, to cut to pieces Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | hăcuiesc |
| tu | hăcuiești |
| el / ea | hăcuiește |
| noi | hăcuim |
| voi | hăcuiți |
| ei / ele | hăcuiesc |
Imperfect
| eu | hăcuiam |
| tu | hăcuiai |
| el / ea | hăcuia |
| noi | hăcuiam |
| voi | hăcuiați |
| ei / ele | hăcuiau |
Perfectul simplu
| eu | hăcuii |
| tu | hăcuiși |
| el / ea | hăcui |
| noi | hăcuirăm |
| voi | hăcuirăți |
| ei / ele | hăcuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | hăcuisem |
| tu | hăcuiseși |
| el / ea | hăcuise |
| noi | hăcuiserăm |
| voi | hăcuiserăți |
| ei / ele | hăcuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să hăcuiesc |
| tu | să hăcuiești |
| el / ea | să hăcuiască |
| noi | să hăcuim |
| voi | să hăcuiți |
| ei / ele | să hăcuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | hăcuiește |
| voi | hăcuiți |
Negativ
| tu | nu nu hăcui |
| voi | nu nu hăcuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a hăcui |
Gerunziu
| — | hăcuind |
Participiu
| — | hăcuit |