Conjugation of hăbuci
to destroy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | hăbucesc |
| tu | hăbucești |
| el / ea | hăbucește |
| noi | hăbucim |
| voi | hăbuciți |
| ei / ele | hăbucesc |
Imperfect
| eu | hăbuceam |
| tu | hăbuceai |
| el / ea | hăbucea |
| noi | hăbuceam |
| voi | hăbuceați |
| ei / ele | hăbuceau |
Perfectul simplu
| eu | hăbucii |
| tu | hăbuciși |
| el / ea | hăbuci |
| noi | hăbucirăm |
| voi | hăbucirăți |
| ei / ele | hăbuciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | hăbucisem |
| tu | hăbuciseși |
| el / ea | hăbucise |
| noi | hăbuciserăm |
| voi | hăbuciserăți |
| ei / ele | hăbuciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să hăbucesc |
| tu | să hăbucești |
| el / ea | să hăbucească |
| noi | să hăbucim |
| voi | să hăbuciți |
| ei / ele | să hăbucească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | hăbucește |
| voi | hăbuciți |
Negativ
| tu | nu nu hăbuci |
| voi | nu nu hăbuciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a hăbuci |
Gerunziu
| — | hăbucind |
Participiu
| — | hăbucit |