Conjugation of fălțui
to rabbet Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fălțuiesc |
| tu | fălțuiești |
| el / ea | fălțuiește |
| noi | fălțuim |
| voi | fălțuiți |
| ei / ele | fălțuiesc |
Imperfect
| eu | fălțuiam |
| tu | fălțuiai |
| el / ea | fălțuia |
| noi | fălțuiam |
| voi | fălțuiați |
| ei / ele | fălțuiau |
Perfectul simplu
| eu | fălțuii |
| tu | fălțuiși |
| el / ea | fălțui |
| noi | fălțuirăm |
| voi | fălțuirăți |
| ei / ele | fălțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | fălțuisem |
| tu | fălțuiseși |
| el / ea | fălțuise |
| noi | fălțuiserăm |
| voi | fălțuiserăți |
| ei / ele | fălțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fălțuiesc |
| tu | să fălțuiești |
| el / ea | să fălțuiască |
| noi | să fălțuim |
| voi | să fălțuiți |
| ei / ele | să fălțuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fălțuiește |
| voi | fălțuiți |
Negativ
| tu | nu nu fălțui |
| voi | nu nu fălțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fălțui |
Gerunziu
| — | fălțuind |
Participiu
| — | fălțuit |