Conjugation of fărălegi
to commit a crime Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fărălegesc |
| tu | fărălegești |
| el / ea | fărălegește |
| noi | fărălegim |
| voi | fărălegiți |
| ei / ele | fărălegesc |
Imperfect
| eu | fărălegeam |
| tu | fărălegeai |
| el / ea | fărălegea |
| noi | fărălegeam |
| voi | fărălegeați |
| ei / ele | fărălegeau |
Perfectul simplu
| eu | fărălegii |
| tu | fărălegiși |
| el / ea | fărălegi |
| noi | fărălegirăm |
| voi | fărălegirăți |
| ei / ele | fărălegiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | fărălegisem |
| tu | fărălegiseși |
| el / ea | fărălegise |
| noi | fărălegiserăm |
| voi | fărălegiserăți |
| ei / ele | fărălegiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fărălegesc |
| tu | să fărălegești |
| el / ea | să fărălegească |
| noi | să fărălegim |
| voi | să fărălegiți |
| ei / ele | să fărălegească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fărălegește |
| voi | fărălegiți |
Negativ
| tu | nu nu fărălegi |
| voi | nu nu fărălegiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fărălegi |
Gerunziu
| — | fărălegind |
Participiu
| — | fărălegit |