Conjugation of fărâmița
to crumble Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fărâmițez |
| tu | fărâmițezi |
| el / ea | fărâmițează |
| noi | fărâmițăm |
| voi | fărâmițați |
| ei / ele | fărâmițează |
Imperfect
| eu | fărâmițam |
| tu | fărâmițai |
| el / ea | fărâmița |
| noi | fărâmițam |
| voi | fărâmițați |
| ei / ele | fărâmițau |
Perfectul simplu
| eu | fărâmițai |
| tu | fărâmițași |
| el / ea | fărâmiță |
| noi | fărâmițarăm |
| voi | fărâmițarăți |
| ei / ele | fărâmițară |
Mai mult ca perfectul
| eu | fărâmițasem |
| tu | fărâmițaseși |
| el / ea | fărâmițase |
| noi | fărâmițaserăm |
| voi | fărâmițaserăți |
| ei / ele | fărâmițaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fărâmițez |
| tu | să fărâmițezi |
| el / ea | să fărâmițeze |
| noi | să fărâmițăm |
| voi | să fărâmițați |
| ei / ele | să fărâmițeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fărâmițează |
| voi | fărâmițați |
Negativ
| tu | nu nu fărâmița |
| voi | nu nu fărâmițați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fărâmița |
Gerunziu
| — | fărâmițând |
Participiu
| — | fărâmițat |