Conjugation of fărâma
to knock, break, smash, or dash to pieces/smithereens; to crumble Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fărâm |
| tu | fărâmi |
| el / ea | fărâmă |
| noi | fărâmăm |
| voi | fărâmați |
| ei / ele | fărâmă |
Imperfect
| eu | fărâmam |
| tu | fărâmai |
| el / ea | fărâma |
| noi | fărâmam |
| voi | fărâmați |
| ei / ele | fărâmau |
Perfectul simplu
| eu | fărâmai |
| tu | fărâmași |
| el / ea | fărâmă |
| noi | fărâmarăm |
| voi | fărâmarăți |
| ei / ele | fărâmară |
Mai mult ca perfectul
| eu | fărâmasem |
| tu | fărâmaseși |
| el / ea | fărâmase |
| noi | fărâmaserăm |
| voi | fărâmaserăți |
| ei / ele | fărâmaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fărâm |
| tu | să fărâmi |
| el / ea | să fărâme |
| noi | să fărâmăm |
| voi | să fărâmați |
| ei / ele | să fărâme |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fărâmă |
| voi | fărâmați |
Negativ
| tu | nu nu fărâma |
| voi | nu nu fărâmați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fărâma |
Gerunziu
| — | fărâmând |
Participiu
| — | fărâmat |