Conjugation of dezmânta
to cause to change one's mind Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dezmânt |
| tu | dezmânți |
| el / ea | dezmântă |
| noi | dezmântăm |
| voi | dezmântați |
| ei / ele | dezmântă |
Imperfect
| eu | dezmântam |
| tu | dezmântai |
| el / ea | dezmânta |
| noi | dezmântam |
| voi | dezmântați |
| ei / ele | dezmântau |
Perfectul simplu
| eu | dezmântai |
| tu | dezmântași |
| el / ea | dezmântă |
| noi | dezmântarăm |
| voi | dezmântarăți |
| ei / ele | dezmântară |
Mai mult ca perfectul
| eu | dezmântasem |
| tu | dezmântaseși |
| el / ea | dezmântase |
| noi | dezmântaserăm |
| voi | dezmântaserăți |
| ei / ele | dezmântaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dezmânt |
| tu | să dezmânți |
| el / ea | să dezmânte |
| noi | să dezmântăm |
| voi | să dezmântați |
| ei / ele | să dezmânte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dezmântă |
| voi | dezmântați |
Negativ
| tu | nu nu dezmânta |
| voi | nu nu dezmântați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dezmânta |
Gerunziu
| — | dezmântând |
Participiu
| — | dezmântat |