Conjugation of dezmărita
to divorce Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dezmărit |
| tu | dezmăriți |
| el / ea | dezmărită |
| noi | dezmărităm |
| voi | dezmăritați |
| ei / ele | dezmărită |
Imperfect
| eu | dezmăritam |
| tu | dezmăritai |
| el / ea | dezmărita |
| noi | dezmăritam |
| voi | dezmăritați |
| ei / ele | dezmăritau |
Perfectul simplu
| eu | dezmăritai |
| tu | dezmăritași |
| el / ea | dezmărită |
| noi | dezmăritarăm |
| voi | dezmăritarăți |
| ei / ele | dezmăritară |
Mai mult ca perfectul
| eu | dezmăritasem |
| tu | dezmăritaseși |
| el / ea | dezmăritase |
| noi | dezmăritaserăm |
| voi | dezmăritaserăți |
| ei / ele | dezmăritaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dezmărit |
| tu | să dezmăriți |
| el / ea | să dezmărite |
| noi | să dezmărităm |
| voi | să dezmăritați |
| ei / ele | să dezmărite |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dezmărită |
| voi | dezmăritați |
Negativ
| tu | nu nu dezmărita |
| voi | nu nu dezmăritați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dezmărita |
Gerunziu
| — | dezmăritând |
Participiu
| — | dezmăritat |