Conjugation of dezlocui
to dislocate, to displace Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dezlocuiesc |
| tu | dezlocuiești |
| el / ea | dezlocuiește |
| noi | dezlocuim |
| voi | dezlocuiți |
| ei / ele | dezlocuiesc |
Imperfect
| eu | dezlocuiam |
| tu | dezlocuiai |
| el / ea | dezlocuia |
| noi | dezlocuiam |
| voi | dezlocuiați |
| ei / ele | dezlocuiau |
Perfectul simplu
| eu | dezlocuii |
| tu | dezlocuiși |
| el / ea | dezlocui |
| noi | dezlocuirăm |
| voi | dezlocuirăți |
| ei / ele | dezlocuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | dezlocuisem |
| tu | dezlocuiseși |
| el / ea | dezlocuise |
| noi | dezlocuiserăm |
| voi | dezlocuiserăți |
| ei / ele | dezlocuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dezlocuiesc |
| tu | să dezlocuiești |
| el / ea | să dezlocuiască |
| noi | să dezlocuim |
| voi | să dezlocuiți |
| ei / ele | să dezlocuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dezlocuiește |
| voi | dezlocuiți |
Negativ
| tu | nu nu dezlocui |
| voi | nu nu dezlocuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dezlocui |
Gerunziu
| — | dezlocuind |
Participiu
| — | dezlocuit |