Conjugation of bineface
to do a good deed Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | binefac |
| tu | binefaci |
| el / ea | bineface |
| noi | binefacem |
| voi | binefaceți |
| ei / ele | binefac |
Imperfect
| eu | binefăceam |
| tu | binefăceai |
| el / ea | binefăcea |
| noi | binefăceam |
| voi | binefăceați |
| ei / ele | binefăceau |
Perfectul simplu
| eu | binefăcui |
| tu | binefăcuși |
| el / ea | binefăcu |
| noi | binefăcurăm |
| voi | binefăcurăți |
| ei / ele | binefăcură |
Mai mult ca perfectul
| eu | binefăcusem |
| tu | binefăcuseși |
| el / ea | binefăcuse |
| noi | binefăcuserăm |
| voi | binefăcuserăți |
| ei / ele | binefăcuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să binefac |
| tu | să binefaci |
| el / ea | să binefacă |
| noi | să binefacem |
| voi | să binefaceți |
| ei / ele | să binefacă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | binefă |
| voi | binefaceți |
Negativ
| tu | nu nu bineface |
| voi | nu nu binefaceți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a bineface |
Gerunziu
| — | binefăcând |
Participiu
| — | binefăcut |