Conjugation of binemerita
to deserve Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | binemerit |
| tu | binemeriți |
| el / ea | binemerită |
| noi | binemerităm |
| voi | binemeritați |
| ei / ele | binemerită |
Imperfect
| eu | binemeritam |
| tu | binemeritai |
| el / ea | binemerita |
| noi | binemeritam |
| voi | binemeritați |
| ei / ele | binemeritau |
Perfectul simplu
| eu | binemeritai |
| tu | binemeritași |
| el / ea | binemerită |
| noi | binemeritarăm |
| voi | binemeritarăți |
| ei / ele | binemeritară |
Mai mult ca perfectul
| eu | binemeritasem |
| tu | binemeritaseși |
| el / ea | binemeritase |
| noi | binemeritaserăm |
| voi | binemeritaserăți |
| ei / ele | binemeritaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să binemerit |
| tu | să binemeriți |
| el / ea | să binemerite |
| noi | să binemerităm |
| voi | să binemeritați |
| ei / ele | să binemerite |
Imperativ
Afirmativ
| tu | binemerită |
| voi | binemeritați |
Negativ
| tu | nu nu binemerita |
| voi | nu nu binemeritați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a binemerita |
Gerunziu
| — | binemeritând |
Participiu
| — | binemeritat |