Conjugation of bintătui
to punish Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | bintătuiesc |
| tu | bintătuiești |
| el / ea | bintătuiește |
| noi | bintătuim |
| voi | bintătuiți |
| ei / ele | bintătuiesc |
Imperfect
| eu | bintătuiam |
| tu | bintătuiai |
| el / ea | bintătuia |
| noi | bintătuiam |
| voi | bintătuiați |
| ei / ele | bintătuiau |
Perfectul simplu
| eu | bintătuii |
| tu | bintătuiși |
| el / ea | bintătui |
| noi | bintătuirăm |
| voi | bintătuirăți |
| ei / ele | bintătuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | bintătuisem |
| tu | bintătuiseși |
| el / ea | bintătuise |
| noi | bintătuiserăm |
| voi | bintătuiserăți |
| ei / ele | bintătuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să bintătuiesc |
| tu | să bintătuiești |
| el / ea | să bintătuiască |
| noi | să bintătuim |
| voi | să bintătuiți |
| ei / ele | să bintătuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | bintătuiește |
| voi | bintătuiți |
Negativ
| tu | nu nu bintătui |
| voi | nu nu bintătuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a bintătui |
Gerunziu
| — | bintătuind |
Participiu
| — | bintătuit |