Conjugation of birui
to defeat, vanquish, subdue, be victorious over Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | biruiesc |
| tu | biruiești |
| el / ea | biruiește |
| noi | biruim |
| voi | biruiți |
| ei / ele | biruiesc |
Imperfect
| eu | biruiam |
| tu | biruiai |
| el / ea | biruia |
| noi | biruiam |
| voi | biruiați |
| ei / ele | biruiau |
Perfectul simplu
| eu | biruii |
| tu | biruiși |
| el / ea | birui |
| noi | biruirăm |
| voi | biruirăți |
| ei / ele | biruiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | biruisem |
| tu | biruiseși |
| el / ea | biruise |
| noi | biruiserăm |
| voi | biruiserăți |
| ei / ele | biruiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să biruiesc |
| tu | să biruiești |
| el / ea | să biruiască |
| noi | să biruim |
| voi | să biruiți |
| ei / ele | să biruiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | biruiește |
| voi | biruiți |
Negativ
| tu | nu nu birui |
| voi | nu nu biruiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a birui |
Gerunziu
| — | biruind |
Participiu
| — | biruit |