Indicativ
Prezent
| eu | binevoiesc |
| tu | binevoiești |
| el / ea | binevoiește |
| noi | binevoim |
| voi | binevoiți |
| ei / ele | binevoiesc |
Imperfect
| eu | binevoiam |
| tu | binevoiai |
| el / ea | binevoia |
| noi | binevoiam |
| voi | binevoiați |
| ei / ele | binevoiau |
Perfectul simplu
| eu | binevoii |
| tu | binevoiși |
| el / ea | binevoi |
| noi | binevoirăm |
| voi | binevoirăți |
| ei / ele | binevoiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | binevoisem |
| tu | binevoiseși |
| el / ea | binevoise |
| noi | binevoiserăm |
| voi | binevoiserăți |
| ei / ele | binevoiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să binevoiesc |
| tu | să binevoiești |
| el / ea | să binevoiască |
| noi | să binevoim |
| voi | să binevoiți |
| ei / ele | să binevoiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | binevoiește |
| voi | binevoiți |
Negativ
| tu | nu nu binevoi |
| voi | nu nu binevoiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a binevoi |
Gerunziu
| — | binevoind |
Participiu
| — | binevoit |