Conjugation of îndrăci
to infuriate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndrăcesc |
| tu | îndrăcești |
| el / ea | îndrăcește |
| noi | îndrăcim |
| voi | îndrăciți |
| ei / ele | îndrăcesc |
Imperfect
| eu | îndrăceam |
| tu | îndrăceai |
| el / ea | îndrăcea |
| noi | îndrăceam |
| voi | îndrăceați |
| ei / ele | îndrăceau |
Perfectul simplu
| eu | îndrăcii |
| tu | îndrăciși |
| el / ea | îndrăci |
| noi | îndrăcirăm |
| voi | îndrăcirăți |
| ei / ele | îndrăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndrăcisem |
| tu | îndrăciseși |
| el / ea | îndrăcise |
| noi | îndrăciserăm |
| voi | îndrăciserăți |
| ei / ele | îndrăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndrăcesc |
| tu | să îndrăcești |
| el / ea | să îndrăcească |
| noi | să îndrăcim |
| voi | să îndrăciți |
| ei / ele | să îndrăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndrăcește |
| voi | îndrăciți |
Negativ
| tu | nu nu îndrăci |
| voi | nu nu îndrăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndrăci |
Gerunziu
| — | îndrăcind |
Participiu
| — | îndrăcit |