Conjugation of îndrepta
ɨn.drepˈtato point, direct, address something in a certain direction Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndrept |
| tu | îndrepți |
| el / ea | îndreaptă |
| noi | îndreptăm |
| voi | îndreptați |
| ei / ele | îndreaptă |
Imperfect
| eu | îndreptam |
| tu | îndreptai |
| el / ea | îndrepta |
| noi | îndreptam |
| voi | îndreptați |
| ei / ele | îndreptau |
Perfectul simplu
| eu | îndreptai |
| tu | îndreptași |
| el / ea | îndreptă |
| noi | îndreptarăm |
| voi | îndreptarăți |
| ei / ele | îndreptară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndreptasem |
| tu | îndreptaseși |
| el / ea | îndreptase |
| noi | îndreptaserăm |
| voi | îndreptaserăți |
| ei / ele | îndreptaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndrept |
| tu | să îndrepți |
| el / ea | să îndrepte |
| noi | să îndreptăm |
| voi | să îndreptați |
| ei / ele | să îndrepte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndreaptă |
| voi | îndreptați |
Negativ
| tu | nu nu îndrepta |
| voi | nu nu îndreptați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndrepta |
Gerunziu
| — | îndreptând |
Participiu
| — | îndreptat |