Conjugation of îndreptăți
to be entitled Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndreptățesc |
| tu | îndreptățești |
| el / ea | îndreptățește |
| noi | îndreptățim |
| voi | îndreptățiți |
| ei / ele | îndreptățesc |
Imperfect
| eu | îndreptățeam |
| tu | îndreptățeai |
| el / ea | îndreptățea |
| noi | îndreptățeam |
| voi | îndreptățeați |
| ei / ele | îndreptățeau |
Perfectul simplu
| eu | îndreptății |
| tu | îndreptățiși |
| el / ea | îndreptăți |
| noi | îndreptățirăm |
| voi | îndreptățirăți |
| ei / ele | îndreptățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndreptățisem |
| tu | îndreptățiseși |
| el / ea | îndreptățise |
| noi | îndreptățiserăm |
| voi | îndreptățiserăți |
| ei / ele | îndreptățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndreptățesc |
| tu | să îndreptățești |
| el / ea | să îndreptățească |
| noi | să îndreptățim |
| voi | să îndreptățiți |
| ei / ele | să îndreptățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndreptățește |
| voi | îndreptățiți |
Negativ
| tu | nu nu îndreptăți |
| voi | nu nu îndreptățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndreptăți |
Gerunziu
| — | îndreptățind |
Participiu
| — | îndreptățit |