Conjugation of îndritui
to be entitled, to be authorized Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndrituiesc |
| tu | îndrituiești |
| el / ea | îndrituiește |
| noi | îndrituim |
| voi | îndrituiți |
| ei / ele | îndrituiesc |
Imperfect
| eu | îndrituiam |
| tu | îndrituiai |
| el / ea | îndrituia |
| noi | îndrituiam |
| voi | îndrituiați |
| ei / ele | îndrituiau |
Perfectul simplu
| eu | îndrituii |
| tu | îndrituiși |
| el / ea | îndritui |
| noi | îndrituirăm |
| voi | îndrituirăți |
| ei / ele | îndrituiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndrituisem |
| tu | îndrituiseși |
| el / ea | îndrituise |
| noi | îndrituiserăm |
| voi | îndrituiserăți |
| ei / ele | îndrituiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndrituiesc |
| tu | să îndrituiești |
| el / ea | să îndrituiască |
| noi | să îndrituim |
| voi | să îndrituiți |
| ei / ele | să îndrituiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndrituiește |
| voi | îndrituiți |
Negativ
| tu | nu nu îndritui |
| voi | nu nu îndrituiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndritui |
Gerunziu
| — | îndrituind |
Participiu
| — | îndrituit |