Conjugation of îmbina
to combine, join, unite Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îmbin |
| tu | îmbini |
| el / ea | îmbină |
| noi | îmbinăm |
| voi | îmbinați |
| ei / ele | îmbină |
Imperfect
| eu | îmbinam |
| tu | îmbinai |
| el / ea | îmbina |
| noi | îmbinam |
| voi | îmbinați |
| ei / ele | îmbinau |
Perfectul simplu
| eu | îmbinai |
| tu | îmbinași |
| el / ea | îmbină |
| noi | îmbinarăm |
| voi | îmbinarăți |
| ei / ele | îmbinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îmbinasem |
| tu | îmbinaseși |
| el / ea | îmbinase |
| noi | îmbinaserăm |
| voi | îmbinaserăți |
| ei / ele | îmbinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îmbin |
| tu | să îmbini |
| el / ea | să îmbine |
| noi | să îmbinăm |
| voi | să îmbinați |
| ei / ele | să îmbine |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îmbină |
| voi | îmbinați |
Negativ
| tu | nu nu îmbina |
| voi | nu nu îmbinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îmbina |
Gerunziu
| — | îmbinând |
Participiu
| — | îmbinat |