Conjugation of îmblăni
to fur Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îmblănesc |
| tu | îmblănești |
| el / ea | îmblănește |
| noi | îmblănim |
| voi | îmblăniți |
| ei / ele | îmblănesc |
Imperfect
| eu | îmblăneam |
| tu | îmblăneai |
| el / ea | îmblănea |
| noi | îmblăneam |
| voi | îmblăneați |
| ei / ele | îmblăneau |
Perfectul simplu
| eu | îmblănii |
| tu | îmblăniși |
| el / ea | îmblăni |
| noi | îmblănirăm |
| voi | îmblănirăți |
| ei / ele | îmblăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îmblănisem |
| tu | îmblăniseși |
| el / ea | îmblănise |
| noi | îmblăniserăm |
| voi | îmblăniserăți |
| ei / ele | îmblăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îmblănesc |
| tu | să îmblănești |
| el / ea | să îmblănească |
| noi | să îmblănim |
| voi | să îmblăniți |
| ei / ele | să îmblănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îmblănește |
| voi | îmblăniți |
Negativ
| tu | nu nu îmblăni |
| voi | nu nu îmblăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îmblăni |
Gerunziu
| — | îmblănind |
Participiu
| — | îmblănit |