Conjugation of îmbogăți
to enrich oneself, get rich Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îmbogățesc |
| tu | îmbogățești |
| el / ea | îmbogățește |
| noi | îmbogățim |
| voi | îmbogățiți |
| ei / ele | îmbogățesc |
Imperfect
| eu | îmbogățeam |
| tu | îmbogățeai |
| el / ea | îmbogățea |
| noi | îmbogățeam |
| voi | îmbogățeați |
| ei / ele | îmbogățeau |
Perfectul simplu
| eu | îmbogății |
| tu | îmbogățiși |
| el / ea | îmbogăți |
| noi | îmbogățirăm |
| voi | îmbogățirăți |
| ei / ele | îmbogățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îmbogățisem |
| tu | îmbogățiseși |
| el / ea | îmbogățise |
| noi | îmbogățiserăm |
| voi | îmbogățiserăți |
| ei / ele | îmbogățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îmbogățesc |
| tu | să îmbogățești |
| el / ea | să îmbogățească |
| noi | să îmbogățim |
| voi | să îmbogățiți |
| ei / ele | să îmbogățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îmbogățește |
| voi | îmbogățiți |
Negativ
| tu | nu nu îmbogăți |
| voi | nu nu îmbogățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îmbogăți |
Gerunziu
| — | îmbogățind |
Participiu
| — | îmbogățit |