Conjugation of smârcâi
to sob, to whimper Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | smârcâi |
| tu | smârcâi |
| el / ea | smârcâie |
| noi | smârcâim |
| voi | smârcâiți |
| ei / ele | smârcâie |
Imperfect
| eu | smârcâiam |
| tu | smârcâiai |
| el / ea | smârcâia |
| noi | smârcâiam |
| voi | smârcâiați |
| ei / ele | smârcâiau |
Perfectul simplu
| eu | smârcâii |
| tu | smârcâiși |
| el / ea | smârcâi |
| noi | smârcâirăm |
| voi | smârcâirăți |
| ei / ele | smârcâiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | smârcâisem |
| tu | smârcâiseși |
| el / ea | smârcâise |
| noi | smârcâiserăm |
| voi | smârcâiserăți |
| ei / ele | smârcâiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să smârcâi |
| tu | să smârcâi |
| el / ea | să smârcâie |
| noi | să smârcâim |
| voi | să smârcâiți |
| ei / ele | să smârcâie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | smârcâie |
| voi | smârcâiți |
Negativ
| tu | nu nu smârcâi |
| voi | nu nu smârcâiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a smârcâi |
Gerunziu
| — | smârcâind |
Participiu
| — | smârcâit |