Conjugation of sfănțui
to bribe Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | sfănțuiesc |
| tu | sfănțuiești |
| el / ea | sfănțuiește |
| noi | sfănțuim |
| voi | sfănțuiți |
| ei / ele | sfănțuiesc |
Imperfect
| eu | sfănțuiam |
| tu | sfănțuiai |
| el / ea | sfănțuia |
| noi | sfănțuiam |
| voi | sfănțuiați |
| ei / ele | sfănțuiau |
Perfectul simplu
| eu | sfănțuii |
| tu | sfănțuiși |
| el / ea | sfănțui |
| noi | sfănțuirăm |
| voi | sfănțuirăți |
| ei / ele | sfănțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | sfănțuisem |
| tu | sfănțuiseși |
| el / ea | sfănțuise |
| noi | sfănțuiserăm |
| voi | sfănțuiserăți |
| ei / ele | sfănțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să sfănțuiesc |
| tu | să sfănțuiești |
| el / ea | să sfănțuiască |
| noi | să sfănțuim |
| voi | să sfănțuiți |
| ei / ele | să sfănțuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | sfănțuiește |
| voi | sfănțuiți |
Negativ
| tu | nu nu sfănțui |
| voi | nu nu sfănțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a sfănțui |
Gerunziu
| — | sfănțuind |
Participiu
| — | sfănțuit |